In fiecare an la 25 aprilie Biserica Dreptmaritoare sarbatoreste pe Sfantul Cuvios Vasile de la Poiana Marului.
Nascut in 1692, in partile Poltavei, Ucraina, a petrecut mai multi ani din tineretea sa in aspre nevointe in sihastriile din Rusia, apoi in Muntii Mosenski, in apropierea Kievului, unde se calugarise. Vine in ţara Romaneasca, foarte probabil pe vremea lui Constantin Brancoveanu si a Mitropolitului Antim Ivireanu, cand viata bisericeasca si culturala a ţarii Romanesti era in apogeu.
Impreuna cu ucenicul sau, ieroschimonahul Mihail, si cu alti calugari, intra in obstea Manastirii Dalhauti, in apropierea orasului Focsani, unde ramane 20 de ani. Aici este hirotonit preot si la scurt timp numit staret, chiar daca nu avea inca nici 30 de ani.
Sub pastorirea sa, Manastirea Dalhauti a cunoscut o intensa renastere spirituala. Crescand numarul lor, o parte dintre ei se stabilesc la schiturile din jur: Trestieni, Ciolanu, Carnu, Ratesti, Rogoz, Bontasti, Valea Neagra (Vrancea) si altele.
Ca staret la Poiana Marului, Cuviosul Vasile conduce duhovniceste toate schiturile din Muntii Buzaului pe care le cerceteaza regulat, fie personal, fie prin scrisori. Unul din ucenicii sai a fost si Cuviosul Paisie, pe care il primeste in Schitul Trestieni pentru cativa ani, iar in anul 1750, merge la acesta, in Muntele Aţos, unde il calugareste. Preluand miscarea isihasta de la Schitul Pocrov initiata de Cuviosul Episcop Pahomie al Romanului († 1726), fericitul staret Vasile era foarte iscusit in viata de rugaciune, in cunoasterea Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti filocalici.Punand accent pe ascultare, pe trairea in desavarsita armonie, citirea zilnica a Sfintei Scripturi si a scrierilor Sfintilor Parinti, practicarea Rugaciunii lui Iisus, pazirea curata a mintii, mancarea o data pe zi si impartasirea saptamanala, reuseste sa creeze un adevarat curent de innoire duhovniceasca in monahismul romanesc la mijlocul secolului al XVIII-lea.
Sfantul Vasile de la Poiana Marului afirma cu insistenta ca Rugaciunea inimii nu e numai pentru sihastri, ci si pentru cei din viata de obste. Acest mare curent, al doilea ca marime dupa cel din secolul al XV-lea, initiat de Sfintii Nicodim de la Tismana († 1406), Leontie de la Radauti si Daniil Sihastrul, este desavarsit si raspandit in toate tarile ortodoxe la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui urmator, prin marii stareti: Sfantul Paisie de la Neamt († 1794), Sfantul Gheorghe de la Cernica († 1806) si Sfantul Calinic de la Cernica († 1868).
Iscusitul dascal al rugaciunii, Sfantul Vasile de la Poiana Marului, a reusit sa imbine in sihastriile din tinutul Buzaului si Vrancei asprimea ascetica a vietii calugaresti din Sinai si Aţos, cu experienta mistica a monahismului slav si cu traditia isihasta de sihastrie din sutele de schituri si manastiri, in care monahismul romanesc, atat de masurat si asezat, isi ducea viata duhovniceasca fara intrerupere inca din secolul al IV-lea. Astfel, staretul Vasile a reinnoit viata monahala din schituri si sihastrii prin imbinarea acestor trei experiente: greaca, rusa si romana. Cuviosul Vasile si-a dat sufletul in mainile Domnului in anul 1767, lasand in urma numerosi ucenici.
Datorita vietii sfinte, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta sa din 4-5 martie 2003, a hotarat ca staretul de la Poiana Marului sa fie trecut in ceata Cuviosilor Parinti purtatori de Dumnezeu si sa fie cinstit la data de 25 aprilie, zi in care a trecut la Domnul.
Last modified: aprilie 14, 2014
