CARTIERUL
Numele Parohiei Balta Albă este legat de un moment de tristă amintire din istoria Bucureştiului evocat de marele om politic Ion Ghica, într-una din scrisorile sale către Vasile Alecsandri, în care menţiona faptul că în această zonă, care pe atunci se afla la marginea Bucureştiului şi se numea Dudeşti-Cioplea, au fost îngropate miile de victime ale cumplitei epidemii de ciumă din timpul lui Vodă Caragea, deci pe la 1812 – 1813. Din cauza căldurilor, pentru a preveni pericolul răspândirii molimii, s-au turnat peste cei decedaţi şi chiar peste cei aflaţi în agonie mari cantităţi de var nestins. Venind ploile torenţiale de vară, acest var s-a stins şi s-au creat bălţi de culoare albă, fapt de la care se spune că ar proveni această denumire de „Balta Albă“. În memoria celor seceraţi de molimă atunci, acest nume l-a luat cartierul actual, dar şi parohia înfiinţată în această zonă în 1938.
COMUNITATEA
Istoricul Parohiei Balta Albă este legat foarte mult şi de activitatea fabricilor ce au început a funcţiona după Primul Război Mondial: Malaxa, Filatura de bumbac, Fabrica de Ciment Titan etc. Înfiinţarea unei parohii în această zonă, preponderent muncitorească, se impunea atunci ca un răspuns la necesităţile pastoral-misionare ale muncitorilor veniţi aici din mai multe părţi ale ţării, majoritatea din mediul rural, unde participau activ la viaţa bisericii de care aparţineau. Chiar dacă, din punct de vedere pastoral, aparţineau de biserica Mănăstirii Mărcuţa, distanţa până acolo era relativ mare şi necesităţile duhovniceşti ale comunităţii aflată în creştere numerică depăşeau posibilitatea părinţilor de acolo de a da răspunsuri prompte şi eficiente. În acest context, nişte simpli muncitori au făcut demersuri către Sfânta Mitropolie a Ungrovlahiei pentru obţinerea înaltei binecuvântări în vederea construirii unei biserici. Astfel, pe data de 1 aprilie 1938, a fost înfiinţată Parohia Balta Albă, de sine stătătoare, dezlipită de Parohia Mărcuţa, iar primul preot slujitor a fost părintele Dumitru Popovici, instalat paroh pe data de 15 noiembrie 1938, potrivit ordinului Sfintei Mitropolii nr. 8682 / 1938. Acesta, prin bunăvoinţa şi concursul lui Vasile Bujoreanu, directorul Şcolii primare „Gheorghe Asachi“ din cartier şi cu aprobarea Comitetului Şcolar Comunal al Municipiului Bucureşti, a amenajat o capelă într-o sală de clasă a acestei şcoli. În ziua de 25 decembrie 1938, de Praznicul Naşterii Domnului, a fost oficiată prima Sfânta Liturghie în această capelă de
către pr. protoiereu Gheorghe Georgescu-Silvestru însoţit de pr. F. Gâldău, pr. Petre Grigoriu, pr. Atanase Negoiţă şi diaconul Julian Stoicescu. Slujba de sfinţire a bisericii a fost săvârşită la 24 decembrie 1939.
ISTORICUL BISERICII PAROHIALE
Actuala biserică a început să se construiască din iniţiativa preotului paroh Dumitru Popovici, precum şi a fostului primar al comunei suburbane Dudeşti-Cioplea, Constantin Brânzoi, şi cu concursul material atât al acestora, cât şi al industriaşului ing. Nicolae Malaxa, al comerciantului Georgescu Dumitru din Valea Mieilor, al protoiereului Gheorghe Georgescu-Silvestru, al enoriaşilor acestei parohii şi al altor binefăcători din Capitală. Planul şi devizul pentru construirea sfântului locaş au fost întocmite de către arhitecţii C. N. Simionescu şi Gheorghe Naumescu, sub conducerea arhitectului-şef al Sfintei Mitropolii, Dimitrie Ionescu-Berechet. În ziua de 13 august 1939, consiliul şi epitropia parohiei au aprobat planul şi devizul, iar la 20 august 1939 s-a pus piatra de temelie şi s-a început construirea bisericii cu hramul „Sfântul Corneliu Sutaşul“, lucrare care s-a terminat în timpul record de patru luni, datorită zelului neprecupeţit al părintelui paroh Dumitru Popovici, al epitropului N. Andrei care a împrumutat Comitetul parohial de construcţie cu suma de 150.000 lei fără dobândă, al maistrului zidar Stoian Gheorganoff, al maistrului tâmplar Constantin Marinescu şi al tuturor muncitorilor plătiţi şi benevoli. În vremea arhipăstoririi vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist, la data de 20 octombrie 1991, Preasfinţitul Părinte Teofan Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit slujba de resfinţire, în urma lucrărilor de restaurare şi repictare.
PISANIA:
Cu vrerea Tatălui cu ajutorul Fiului şi împreună lucrarea Sfântului Duh această sfântă şi dumnezeiască biserică zidită în 1939-20 august, s-a împodobit între anii 1989-1991 cu o pictură nouă în ulei executată de pictorul Toma Lăscoiu din Bucureşti în timpul arhipăstoririi Prea Fericirii Sale Părintele Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române de către preot paroh Chilianu Gh. Constantin şi coslujitor pr. Pescaru Ghe. ai acestui sf.locaş cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” şi a ,,Sf. Mc. Corneliu Sutaşul”. Binecuvintează Doamne pe toţi cei ce iubesc podoaba casei Tale. Amin.”
