Câtiva dintre batrânii parohiei vorbesc si astazi despre vrednicia parintelui Dumitru Popovici, ctitorul sfântului lacas, dar numele si chipul parintelui Dumitru Argint pare a fi cel mai bine imprimat în constiinta credinciosilor de aici, mai ales pentru faptul ca este considerat un martir al persecutiei comuniste. Povestea vietii acestui om cu suflet de sfânt, milos, darnic, tata iubitor ar putea face subiectul unui roman sau mai degraba al unei drame.
S-a nascut la 16 iunie 1907 în comuna Siscani, judetul Husi. A fost pe front în cel de-al Doilea Razboi Mondial, în regimentul 2 Dorobanti. Era preot-capitan. A primit multe decoratii, printre care Steaua României cu spada, pentru pretioasele servicii spirituale aduse soldatilor de pe front.
Dupa terminarea razboiului, preotul Argint slujeste, începând cu 17 iulie 1947, la Manastirea Vacaresti, fiind ultimul preot ortodox care s-a ostenit aici înainte de darâmarea manastirii. În acelasi perimetru se afla pe atunci si temuta închisoare. Din când în când, detinutii erau lasati sa vina la slujba în biserica. În timpul spovedaniei unii dintre ei îi dadeau preotului biletele pentru familie. Urmarit îndeaproape de Securitate, parintele Argint este acuzat la un moment dat ca duce corespondenta între puscariasi si rudele lor, dar si pentru tiparirea unor manifeste anticomuniste. Pe 10 august 1948, preotul Argint a fost arestat. În miez de noapte, o masina neagra a Securitatii a urcat scârtâind din roti Dealul Mitropoliei, acolo unde locuia el cu familia; sotia si cele doua fiice nu l-au mai vazut multa vreme.
Parintele Dumitru Argint a fost „arestat pentru multiplicarea de publicatii interzise“ si condamnat de Tribunalul Militar Bucuresti la 4 ani si 6 luni de închisoare. Ulterior, i s-a mai adaugat o pedeapsa suplimentara de 5 ani, executata la Poarta Alba. Apoi a fost mutat la Aiud, Caransebes, Jilava. Torturat, batut, umilit, preotul Dumitru Argint a îndurat ca un martir totul. Când s-a eliberat, era o mâna de om. Slab si trist. Niciodata nu a vorbit familiei despre durerile suferite în închisoare. Niciodata nu s-a plâns. A lucrat ulterior ca zilier, muncitor necalificat, tâmplar, apoi gestionar de materiale. În cele din urma i s-a permis sa fie preot din nou, în 1966 dându-i-se parohia 23 August.
Din 1967 pâna în 1987 a fost preot paroh la Biserica „Balta Alba“, unde s-a implicat atât în organizarea administrativa a parohiei, cât si în revigorarea vietii duhovnicesti. A fost chemat la Domnul în data de 16 mai 1988, la 81 de ani. „Parintele Argint a fost un om deosebit, un pastor care îsi iubea credinciosii. Oamenii simteau acest lucru si veneau la el ca la un parinte duhovnicesc, deoarece busola moralitatii sale arata întotdeauna rasaritul cel adevarat“, ne-a marturisit Danel Ion, unul din batrânii parohiei, caruia parintele Argint i-a încredintat epitropia sfântului lacas.
